...depresia....

Cand, dintr-un motiv sau altul ne inchidem sufletul el nu inceteaza de a functiona doar ca se umple de durere si noi suntem pe zi ce trece tot mai tristi, tot mai pustiiti. Griji si stress cotidian….ce pretext minunate pentru a ne ignora pe noi. Da! Suntem tot mai tristi! In secolul modern, odata cu aparitia tehnologiei a disparut spiritual romantic. Tehnologia trebuia sa ne salveze sis a ne cumpere timp si totusi nu a fost asa. Timpul e din ce in ce mai putin si incercam sa ne refulam dramele si temerile. E o doza de egoism in asta, in idea: eu nu vreau sa sufar si ma prefac ca totul e OK. Omul ascuns in singuratate meditiaza mult dar asta este doar o forma de a masca suferinta personala.
O persoana care sufera un anumit esec, de orice fel, poate ajunge depresiva.
Depresia este o stare in care o persoana se simte inutila, goala si fara niciun rost pe lume.. Apare in diferite situatii in special atunci cand intalnim un eveniment nefavorabil sau chiar dezamagitor in viata. Senzatiile sunt diverse printer ele se numara dorinta de a nu face nimic, inutilitatea si ganduri de a parasi lumea. Se intampla sa nu te bucuri de lucrurile care alta data iti aduceau zambetul pe buze si totul pare sau chiar merge rau. Iti creste sensibilitatea, ai insomnia, emotii puternice, stari de anxietate, atacuri de panica. Dar simptomele difera la fiecare persoana in parte.
Problema sanatatii si a bolii mintale este o preocupare de prim rang in majoritatea statelor lumii si, datorita acestui lucru, Organizatia Mondiala a Sanatatii a dedicat anul 2001 sanatatii mintale si emotionale, consacrind ziua de 7 aprilie ca zi Mondiala a Sanatatii Mintale cu sloganul: Stop discriminarea - Incearca sa-ti pese de cel de linga tine!... Exista un mare numar de aspecte ale sanatatii mintale; nici una dintre caracteristicile sale nu poate fi luata singura drept dovada de sanatate mintala si nici absenta vreuneia dintre aceste caracteristici nu este o dovada de boala mintala. Aceasta situatie aparent paradoxala se datoreaza, pe de o parte, faptului ca nici macar specialistii nu se pot pune intotdeauna de acord in ceea ce priveste limitele si diferentele intre normal - anormal -, iar pe de alta parte, faptului ca functionarea psihica a oricarui om este dinamica si foarte variabila; iata de ce nimeni nu poseda in orice moment toate trasaturile caracteristice ale unei sanatati mintale perfecte.
La modul cel mai general, sanatatea mintala este ceea ce dorim cu totii, fie ca stim ce este, fie ca nu; ne dorim bucurie, satisfactie, pace a mintii, fericire; ne dorim ca lucrurile sa mearga bine in familie, la scoala, la serviciu, la joaca, in comunitate; ne dorim sa ne putem armoniza ambitiile, capacitatile, dorintele, idealurile, sentimentele si constiinta pentru a putea face fata cerintelor vietii, astfel incit „cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele...“ Cine si cum reuseste sa-si indeplineasca cea mai mare parte a acestor dorinte? Persoanele care se simt bine impreuna cu alti oameni, adica: - simt ca fac parte dintr-un grup; - sint capabile sa iubeasca si sa se gindeasca la interesele altora; - stabilesc relatii personale satisfacatoare si durabile; - respecta diferentele pe care ei le descopera la oameni; - iubesc oamenii, au incredere in ei si simt ca ceilalti ii iubesc si au incredere in ei; - nu-i insala pe altii si nici nu-i lasa pe altii sa profite de ei; - simt o raspundere fata de semeni. Depresia este o stare sufleteasca patologica, o tulburare emotionala in care tristetea persistenta se asociaza cu neliniste, descurajare, mihnire, scaderea stimei de sine etc. Deprimarea constituie unul dintre sentimentele sau emotiile cele mai comune, mai obisnuite pe care le traim, este o emotie normala, insa la fel de bine poate constitui un simptom al unei mari varietati de tulburari organice si psihice.
O alta fata a realitati este faptul ca depresia o fac doar persoanele care isi permit. Nu o sa vezi niciodata o mama cu 3 copii in depresie pentru ca nu isi permite. Trebuie sa munceasca sa ii intretina. Depresia este a persoanelor lipsite de activitate.

Oboseala, nemultumirea de propria viata, lipsa banilor, locul de munca, neintelegerile si greutatile din familie, emigrarea, pierderea unei persoane dragi, starea grava de sanatate a unei persoane cunoscute, pierderea unui animal de companie, vederea unui accident, sau orice alt motiv.
Cei predispusi depresiei se presupune ca sunt cei sensibili, cei care stau rau cu increderea in sine, care au fost criticati si loviti cand au fost mici sau care nu isi pot controla trairile.
O caracteristica a acestei afectiuni este autocritica dura, dar si a noastra asupra persoanelor din jur. Orice om trebuie sa lucreze asupra defectelor sale, dar asta nu inseamna sa se autodistruga. Cel mai dificil este sa stabilesti linia de echilibru – cat sa-I ajuti pe cei din jur, cat sa te implici in firma in care lucrezi, cat sa cheltuiesti, cate cadouri sa faci si cui. De asemenea este foarte greu sa-ti invingi temerile care se inmultesc in fiecare zi din diverse motive.
De aceea este foarte important sa ai in jur oameni care iti dau putere, oameni pozitivi, prieteni adevarati si medici si oameni pregatiti sa te ajute sis a vina in intampinarea nevoilor tale.

Credinta, spiritualitatea joaca un mare rol. Nu trebuie sa va comparati cu ceilalti…
Unii simt nevoia sa mearga in fiecare sambata la biserica, altii isi gasesc linistea in carti pline de invatatura, altii simt nevoia sa ajute si prin asta se simt mai aproape de Dumnezeu…

Platon spunea: “Pana si zeilor le plac glumele.” In Coran se spune: “Cel care isi face prietenul sa rada merita sa se duca in Rai.” Iar incepand cu secolul XIV, chiar si comunitatea medicala recunoaste puterea vindecatoare a rasului.10 minute de ras echivaleaza cu 2 ore de somn fara dureri.
Cele cinci simturi ale noastre nu sunt suficiente pentru o viata ideala. Trebuie sa ne folosim cel de-al saselea simt: simtul umorului. Umorul nu se refera numai la a spune glume, ci este un mod de a vedea viata. Putem rade de greselile si suferinta noastra.
Cat de des razi? Cand ai spus ultima data o gluma? Cand ti-ai permis sa te simtiti pur si simplu relaxat?

Copiii rad liber si des. Totusi, multi dintre noi isi pierd umorul odata cu trecerea timpului. Suntem atat de prinsi in rolurile noastre de adulti, incat credem ca daca suntem “seriosi” si radem cat mai putin, vom fi mai respectati de catre ceilalti fara sa ne dam seama ca pierdem lucruri minunate cum ar fi rasul sau pur si simplu un zambet oferit in mod gratuit unei personae necunoscute.

Studiile arata ca o atitudine mai relaxata fata de noi insine si fata de lumea inconjuratoare reduce stresul si imbunatateste starea noastra generala (sanatatea, performantele, relationarea etc). Rasul reduce stresul, anxietatea, furia, depresia, permitand adoptarea unei perspective mai putin grave asupra vietii noastre. Atunci cand ne permitem sa sesizam dintr-o situatie stresanta, facilitam restrucurarea cognitiva prin inlocuirea gandurilor irationale si negative cu viziune pozitiva asupra situatiei. In acelasi timp, rasul este un element deosebit de detensionare si de reducere a barierelor dintre oameni. Se produce un sentiment al uniunii cu ceilalti si mai ales reduce stresul.

A face “haz de necaz” si autoironia permit o diminuare a stresului, deoarece ne privim defectele in perspectiva si, astfel, nu le mai vedem ca fiind atat de grave. De asemenea, ne luam mai putin in serios, ceea ce ne ajuta sa mutam accentul de pe propria noastra persoana pe altceva, la fel de interesant.

Folosirea umorului si a rasului pentru diminuarea stresului este o abilitate care poate fi invatata si perfectionata:
- cautand compania persoanelor vesele, optimiste si amuzante si prin evitarea celor permanent tristi,
- ascultand si retinand glume, pe care, apoi, sa le spunem mai departe, in momentele potrivite;
- vizionand programe, filme, comedii, spectacole si emisiuni umoristice de calitate;
- fiind atenti la expresiile faciale pe care le afisam si care ne influenteaza automat si starea de spirit;

De obicei, sentimente de disperare si lipsa de ajutor domina viata unui depresiv. Incearca opusul, o atitudine plina de speranta - e obligatoriu, caci totul se produce pe plan mental. Chiar si in Biblie se zice: "Nu va ingrijorati pentru ziua de maine, caci ziua de maine se va ingrijora pentru sine insusi. Fiecare zi are deja caile ei pline de probleme." (Matei). De asemenea, se mai spune: " Nu va lasati inimile sa se ingrijoreze si sa nu aveti teama de nimic".

Alta cale este sa vorbesti cu tine insuti, spunandu-ti lucruri si afirmatii frumoase despre tine (chiar daca nu intotdeauna sunt adevarate). Indreapta-ti atentia catre lucruri pozitive, de preferat mai putin materiale. Cauta o comoara care nu va pieri niciodata si pe care nu o poate gasi altcineva.


Fiind prietenos si sociabil iti ridica incredibil de mult moralul. Evita sa fii singur. Depresia evolueaza mult in singuratate. Mai tarziu nu o sa iti para rau ca ai incercat chiar daca simti nevoia de izolare.
In afara de exercitiul fizic propriu-zis, contactul fizic este la fel de important. Organismul are nevoie de miscare ca sa fie sanatos si mersul pe jos unul din cele mai simple exercitii. Vin apoi plimbatul cainelui, relaxarea in natura. Ca si exercitiul fizic, apropierea fizica are si ea proprietati curative. Cand te simti deprimat, imbratiseaza pe cineva, reduce stresul si tensiunea.

Vorbeste cu Dumnezeu daca esti credincios. Fii recunoscator pentru ca existi, pentru ce ai, pentru ce poti, si pentru tot ce Dumnezeu ti-a daruit! Aceasta inseamna rugaciune de multumire in fata lui Dumnezeu. Si aminteste-ti ca depresia nu este fatala si nu dureaza la nesfarsit! Spera, treci la actiune, nu mai astepta!
Depresia e o stare grava dar care poate fi tratata. Totul tine de puterea ta mintala si de felul in care o controlezi. E inutil sa te impotmolesti in hopurile pe care viata ti le aduce inainte si e foarte important sa iti controlezi trairile. Ajutorul cel mai bun il poate reprezenta cineva pe care iubim mult sau pornind cu lucrul de baza: Dumnezeu ti-a dat acest dar minunat numit VIATA. De tine depinde cum o traiesti in orice situatie te-ai afla.
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandourura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special ceştile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem ceşcuţa aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, ceşcuţa de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”
Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea-ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

...oameni omoara oameni...

...mergem inainte conform teoriei ca orice sut in fund e un pas inainte. De multe ori pentru fiecare, lumea se opreste in loc. Stai, privesti in jur si observi. Uneori te implici. Oameni omoara oameni. Nu iti place aceasta stare si faci un pas inainte pt ca ....asa zice toata lumea ca e bine..Cel mai bun prieten ii promite celuilalt ca va fi bine, ca banii care ii investeste pentru el ii vor veni inapoi. Stie ca trebuie sa isi plateasca datoria. Toate bune si frumoase dar cand vine data limita pentru restituire.....nu mai e nimeni de gasit. Lasa ca o sa ti dau inapoi....spune ucigasul. Trece o luna, trec doua, trec mai multe si nimeni nu primeste nimic. Oameni omoara oameni. Nu iti place nici aceasta fila de poveste si mai faci un pas inainte. Un om ajunge intr-o situatie mai delicata in care nu mai are drepturi si ii este furata libertatea. La randul lui, cand cei din jurul sau au fost intr-o situatie cel putin asemanatoare a facut tot posibilul ca sa nu duca lipsa de nimic. A zbierat, s-a certat cu altii, a incercat, s-a straduit, a dat bani ca sa le indulceasca starea dar in clipa cand el avea cea mai mare nevoie sa simta putina buna vointa din partea lor.....i s-a intors spatele ca ultimului om. Nu sunt bani, nu am avut timp nici macar pentru o simpla hartie scrisa si expediata sau alte motive penibile. Oameni omoara oameni. Mai faci un pas inainte cu speranta ca poate acesta va fi mai bun dar.....surpriza....e mai trist decat toate celelalte.Vorbe urate, pumni, batai, cutite si tradare. De ce? Doar pentru ca unii au mintea atat de mica incat confunda lipsa smecheriei cu prostia. Oferi idei, oferi solutii doar ca sa vezi ca peste o vreme toate acestea se intorc impotriva ta pentru ca tu functionezi dupa alte legi. Unii spun ca mai bine mori pe legea ta decat pe fapta altora. Absolut corect dar nu e normal ca atunci cand tu mori sa moara si cei din jurul tau numai ca sa iti demonstrezi ....nu taria de caracter, nu principiile, nu respectul ci sa faci totul din motivul ca decat sa planga numai mama mea sa planga si a celorlalti. Oameni omoara oameni. Mai faci un pas inainte dar chiar cand iti ridici piciorul de la pamant iti dai seama ca ajungi tu in situatia in care daca il pui inapoi omori oameni. Ce faci? Unde te indrepti? Inapoi nu mai e nimic iar inainte....ajungi mai rau. Esti unul dintre cei care omoara sau unul dintre cei care da viata. A da viata, a spune o vorba buna, a trece peste piedicile puse de mintile inguste nu e usor. Orice faci se intoarce impotriva ta. Poti sa calci pe cadavre doar ca sa iti fie tie aparent mai bine devenind unul dintre cei care omoara oameni sau, calci pe tine. Si calci pe tine ca sa ce...? Sa demonstrezi ce? Atunci te opresti din nou. Observi ca optica ta este putin ciudata. Oameni care omoara oameni nu sunt povestea ta ci doar o fila oarecare. Ei au povestea lor. Oamenii care omoara oameni sunt doar niste scursuri ale societatii care nu reusesc sa faca fata unei situatii mai delicate. Sunt acei oameni care prefera intotdeauna calea mai usoara in locul celei mai grele, inguste dar mai satisfacatoare ca rezultat. Sunt acei oameni care nu vad nimic dincolo de interesul lor carnal si perfid. Eu! Doar eu contez! Nu, prietene! Tu nu contezi! Esti doar un concept fals si nereusit. Esti doar un imbecil vierme de pamant care isi duce viata asta anosta pe un pamant care a facut greseala sa te suporte. Esti doar....tu nu esti nimic. Poti fi ca el sau..."traiesc printre voi dar nu sunt unul dintre voi". Si totusi, oriunde te indrepti vezi acealsi lucru/ Afara, la cafea, la o bere, la televizor.....in viata de zi cu zi......oameni omoara oameni.

....parinti si copii...

....de ce parintii sunt uneori mai .....parinti decat ar trebui sa fie?
Normal, ne-au dat viata, ne-au oferit un anumit grad de educatie, ne-au sustinut pana intr-un anumit punct. Dar....incepe un moment in viata fiecaruia in care inevitabil vei gusta din lucruri pe care ei i le-au interzis. Vei face lucruri cu care ei, poate nu vor fi niciodata de acord. Vei merge in locuri care nu sunt pe placul lor. Nu vei merge neaparat la facultatea dorita de ei, nu iti vei gasi prietena pe care ei si-o doresc si nu vei avea un drum in viata pe care ei si l-au imaginat de cand erai tu mic.
Din punctul meu de vedere singura mostenire pe care o lasi pe pamant nu va fi averea, casa, pamantul, facultati terminate, prieteni ci copilul tau. ATAT!!!
Insa cea mai mare greseala pe care un parinte o poate face este sa incerce sa isi implineasca toate frustrarile si toate dorintele copilariei lui prin copilul sau.
..............
Mi-am dorit intotdeauna sa invat sa cant la pian. Mi se pare un instrument muzical extraordinar. Nu am reusit din diverse motive dar asta nu inseamna ca pe copilul meu trebuie sa il oblig sa invete la pian doar pentru ca mie mi se pare a fi ceva minunat. Am sa ii arat acest lucru dar e dreptul lui de fiinta creata sa aleaga. Pot sa il ghidez dar niciodata sa impun. O educatie bazata pe forta va avea intotdeauna acelasi deznodamant: dragostea copilului fata de tine, parinte, tata, mama, se va raci. Va pleca cand va avea posibilitatea de acasa si te va vizita mult mai rar decat ti-ai dori tu. Si daca pana atunci ai putut sa conduci acea relatie, din acel moment ai pierdut aproape toate avantajele care le puteai avea ca parinte.
E drept, esti parintele meu, ai toate drepturile asupre mea dar daca mi-ai oferit o educatie buna atunci ajuta-ma atunci cand sunt jos sau cand vezi ca nu sunt pe o cale atat de clara fi in spatele meu sa ma susti dar nu incerca niciodata sa imi interzici. Poate uneori ti se pare sau poate chiar sti ca nu e bine ce fac dar nu poti niciodata sa imi impui ceva.
M-ai nascut, mi-ai oferit o copilarie, o educatie, dragoste si caldura in camin. Pe baza acestor lucruri si a experientei din fiecare zi eu mi-am creat o personalitate si un caracter care se bazeaza pe anumite principii. Poate te surprinde dar nu sunt si ale tale. Sunt ale mele. Un om diferit de tine.
Poate e mai bine sa incepi sa ai incredere in ceea ce m-ai invatat in atatia ani. Poate va da roade sau poate nu dar, oricum eu voi face multe lucruri cu care tu nu esti de acord. Nu stiu daca e normal sau nu dar este realitate. Stiu ca ma iubesti si ca imi doresti binele dar dragostea impusa cu forta nu va fi niciodata mai mare decat un mic 0. Decat sa imi impui si sa imi interzici, ofera-mi libertate si poate ca maine iti voi da dreptate si ma voi intoarce umil la tine pentru ca stiu ca ma iubesti si ma vei primi cu bratele deschise.

....saptamana mare...

E o zi senina, putin racoroasa. Scoti capul putin pe geam si auzi lovituri, sunete, multa zarva. Te dezmeticesti putin . Te gandesti ce se intampla cu lumea. Iti dai seama ca dureaza de cateva zile. Oamenii se pregatesc de sarbatoare. Pentru unii doar a venit primavara si trebuie sa-si aeriseasca putin hainele de primavara. Pentru altii, este saptamana pentru care se pregatesc tot anul.
E Saptamana Mare si e singura saptamana din an in care oamenii incearca sa devina mai buni, mai umili, sa vina in intampinarea nevoilor celor de langa ei.
Am crescut intr-o biserica care a sarit intotdeauna peste evenimentele acestei Saptamani. Poate din motive usor de inteles. Sarbatoream Cina Domnului o data la 3 luni si pentru multi a devenit doar o rutina obositoare in care priveai cum merg din mana in mana paharele de vin nefermentat si bucati de paine nedospita. Majoritatea tineau post de vineri seara de la apusul soarelui pana sambata seara la apus. Copil fiind, asteptam sa ajung acasa pentru ca masa era mai plina ca oricand si, cum eram obisnuiti, cativa musafiri. Citeam din Biblie si incercam insa sa inteleg macar o mica parte din ce a insemnat aceasta Mare Saptamana.
De ce a murit? A inviat? Care au fost rostul tuturor acestor evenimente?
A venit, a trait pe pamant ,si-a inceput lucrarea, a fost sustinut de multimi, a vindecat, a inviat, a mangaiat suflete dar toate acestea pana in ultima saptamana cand a fost batjocorit de intreg sistemul religios(cel mai puternic de la acea vreme) impreuna cu cel mai puternic imperiu. A fost parasit de prieteni si a fost lasat singur la mila unor oameni fara discernamant.
Pana acum se stia doar despre un Dumnezeu care taia capete, rasturna sisteme politice si facea sa dispara natiuni intregi. Incepand cu Saptamana Mare, se vede mult mai clar natura lui Dumnezeu, un Dumnezeu al dragostei.Se intelege mult mai bine scopul divinitatii. Se vede cum toate evenimentele ce au avut loc in mii de ani urmeaza sa isi gaseasca punctul comun intr-o singura persoana.
Dar totul incepe cu cantece de lauda, ramuri de finic, haine aruncate in fata Lui pe drum. Azi ne-am aruncat la picioarele Lui iar peste o saptamana L-am arestat si omorat.
Vad un om, despre care se spune ca este Mesia, ca este Imparatul acestui univers, ca este Creatorul si Tatal meu, il vad calare pe un magar, adorat doar de schiopi, orbi, copii si tarani. Cum vreoadata, acest om ar putea sa imi ofere mie viata si bogatii si putere si.....dragoste si intelegere? Acesta este momentul Sau de glorie? E un biet Om care probabil nu e cu toate acasa dar pare interesant si astfel merg si eu mai departe.
Spre seara ajungem intr-o odaita. Ma retrag putin in spate sa ii vad pe cei mari la lucru. Tot felul de obiceiuri, un ritual de Paste incarcat de simboluri dar de aceasta data parca tensiunea e mai mare ca de obicei. Isus citeste usor din Exod cum i-am cucerit pe egipteni si acum gandul meu se duce la ziua in care vom scapa de romani.
stai! ce faci? E primul meu impuls. Il vad pe Isus cum se scoala de la masa, ia un prosop pe care il infasoara in jurul lui, se apleaca pe genunchi si incepe sa spele picioarele prietenilor Lui. "In haine de rob, Isus S-a aplecat si a spalat praful Ierusalimului de pe picioarele ucenicilor.E un gest ciudat si inexplicabil din partea unui om ce a promis o Imparatie. In acele zile, spalarea picioareleor era considerata ca fiind un gest atat de degradant incat un stapan nu avea voie sa ceara unui sclav evreu sa o faca." (P.Yancey)
"Pana in acel moment, cel mai important lucru pentru cineva era sa ajunga in varf si sa se mentina acolo. Dar aici, acest om care era deja in varf - rabin, invatator, stapan - a coborat brusc jos de tot si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai rasturnand intr-un mod simbolic intreaga ordine sociala"(M. Peck).
Si parca nefiind toate acestea indeajuns il aud pe isus cum spune ca in seara asta.....cineva il va vinde.
E intr-un fel, prea mult. Pana acum am stat doar in spate, eram curios sa vad ce se intampla. M-a impresionat gestul sau de a cobari in genunchi; de a spala mizeria de pe picioarele prietenilor Lui. Atunci mi-am dat seama ca poate El este Mesia dar ....de ce nu scapa de acest tradator si de ce ne vorbeste de moartea Sa? Ce fel de dumnezeu este?
Staiiii!!!! Tu nu poti sa faci asta! Nu poti sa vorbesti tot ce ai vorbit despre iertare, despre iubire, despre mila si umilinta si totusi sa il lasi pe acest om sa te vanda. Nu poti sa imi promiti mie o Imparatie si sa imi spui ca unul dintre ei te va vinde si ca apoi urmeaza sa mori. Nu poti sa ma vindeci si apoi sa pleci de langa mine. Vei muri! Tu chiar nu intelegi?
Ajungem intr-o gradina si pentru putin timp, mirosind un aer plin de miresme, ajung sa ma linistesc. Doar pentru putin timp pentru ca ajung sa inteleg un lucru important despre mine. Ma uit la El si il vad cu lacrimi pe obraz.Nu L-am mai vazut asa niciodata. Se ruga mai intens ca oricand dar nu era nimeni langa El ca sa vegheze impreuna. Era cel mai important ceas.Ma uit la ucenicii Lui si ii vad pe toti dormind si atunci inteleg: pentru om singuratatea este lucrul cel mai greu de indurat.
Nu e bine! El nu e singur. Daca intr-adevar e Dumnezeu de ce nu cheama legiuni de ingeri care sa il apere, care sa il hraneasca, care sa ii instaureze imparatia? Cine este acest Isus? A zis ca orice vom cere cu credinta ni se va da. Acum El este in genunchi, se roaga la tatal si nimeni nu il ajuta. Oare Il asculta cineva? Il vad , dupa ore intregi de suferinta si inteleg atunci ca voia Lui si voia Tatalui au devenit una.
Istovit de aceste intamplari, ma intind pe iarba sa privesc la cer. Adorm! dar dintr-o data un sunet cumplit ma trezeste. imi deschid bine ochii si vad in departare o gloata ce se pierdea in orizont. II intreb pe toti cei pe care ii vad in calea mea ce s-a intamplat si toti imi ofera acelasi raspuns: Isus a fost arestat! Poftim???!!! Dumnezeu arestat!
Ajung in cele din urma la proces. Este plimbat dintr-o parte in alta dar....nu vad niciun avocat. Nu vad niciun martor al apararii. Isus este singur si toata lumea il vrea mort. I se ofera intr-un final o ultima sansa. I se pune o intrebare la care era obligat prin Lege sa raspunda: "Te jur pe Dumnezeul cel viu sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Asa cum o spuneti: DA, SUNT!!!" A fost mult mai mult decat aveau nevoie ca sa il omoare.
Dar....daca el este Hristosul???
Exista o singuta alternativa la blasfemie si la condamnarea la moarte: ce aceea ce spuse Isus sa fie edevarat. Nu se poate. E imposibil! E legat, batut, inconjurat de garzi. Isus nu are nimic din figura pe care eu mi-am inchipuit ca ar trebui sa o aibe. Asta ar fi trebuit sa fie ziua incoronarii ca imparat si nu a rastagnirii ca un pacatos.
"Sleit de puteri, parasit de toti, condamnat si, mai ales, ingrozitor de singur - Isus a considerat ca numai in aceasta stare se poate revela pe Sine si poate accepta pe deplin misiunea Sa."
Iesim din curtea de unde a fost torturat si incepem sa urcam un deal. Ma uit la El si il vad trist, flamand, sleit de toate puterile. Cara o cruce in spate care parea mai grea decat oricare alta. Dar chiar si cand a fost pironit pe cruce, in mijlocul huiduielilor m-a mirat felul in care Dumnezeu prefera sa se limiteze pentru a oferi libertatea oamenilor. Cu fiecare lovitura de bici, cu fiecare pumn care Ii strivea carnea, isus a retrait toate ispitirile noastre. Mii de ingeri asteptau un simplu gest si suferinta s-ar fi incheiat.
Ma uit la El si ii vad fata ponosita si-L aud strigand: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?"
"Retragerea lui Dumnezeu ii doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai aproape de El. Iata de ce Dumnezeu Insusi, devenit om, sufera incomparabil mai mult cand este parasit de Dumnezeu."(C.S.Lewis)
Nu e chiar atat de important daca sunt repezit de un ospatar sau de vecinul care locuieste la cateva case de mine. Dar cand prietenul meu cel mai bun, sau prietena mea refuza pe neasteptate sa imi vorbeasca, este dureros. Nu stiu ce a facut Dumnezeu atunci dar stiu ca :"pe cel ce n-a facut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi." " S-a ispravit!"
A murit! A fost invins! Ce e si cu acest Isus? Mi-a promis atatea. L-am urmarit peste tot. Am ascultat fiecare vorba a Lui si El.....El moare!!! Binele a fost invins de rau. E tot ce pot sa vad..... ???
Un preot batran care a petrecut multi ani pe campuri de lupta scrie:" Exista multe cai prin care poti lupta cu raul si prin care el poate fi invins. Toate aceste cai sunt fete ale adevarului potrivit caruia cea mai sigura calea de a invinge raul este de a-l inabusi intr-o fiinta umana vie, gata sa se sacrifice. Cand raul este absorbit de o asemenea fiinta, ca sangele intr-un burete, el isi pierde puterea si nu mai poate face nimic."
Indepartarea raului....pe orice cale....nu se poate face decat prin dragoste umana. Se cere un sacrificiu deliberat.
Crucea il redefineste pe Dumnezeu ca pe Acela care a renuntat la a-si exercita puterea, alegand in schimb sa iubeasca.
Indiferent cat este de bine intentionata, puterea produce suferinta. Dragostea, fiind vulnerabila, absoarbe suferinta. In punctul de convergenta al celor doua, pe un deal numit Calvar, Dumnezeu a renuntat la una, in favoarea celeilalte.
Vestea buna insa se urca si in inima mea. Isus a inviat! Ce ai spus? De unde stii? Pai mi-au zis ucenicii? A fost la ei. Pana si Toma a ales sa creada ca El este.
Si atunci......de ce toate aceste lucruri?
Mai mult decat atat.....eu cred? De ce cred? Pun in balanta argumentele si stiu ca unii ar alege sa creada si altii nu. Dar eu ce fac? Stiu doar ca desi elementele Invierii ne pot duce la credinta, nici unul nu ne-o impune. Credinta presupune posibilitatea de a o respinge. Altfel nu ar mai fi credinta.
CRED! Poate pentru ca imi doresc ca aceasta poveste de Paste sa fie adevarata. Poate cred pentru ca oricat de mult m-as stradui nu am sa fu niciodata fericit decat langa El. Cred pentru ca mi-a oferit libertatea sa o fac. Cred pentru ca prefer o domnie a dragostei decat o domnie a mortii. Cred pentru ca Mi-a promis ca, intr-o buna zi, imi voi revedea prietenii, tatal, bunicii.
Cei prezenti la rastignirea lui Isus L-au provocat sa-si dovedeasca identitatea, prin a cobori de pe cruce, dar nimeni nu se gandea la ceea ce avea sa se intample: ca El va muri si va invia. Dar dupa ce s-a incheiat acest proces, cei ce L-au cunoscut au inteles. Maniera de abordare s-a potrivit perfect cu tiparul si caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales intotdeauna calea cea mai lenta si cea mai anevoioasa, respectand libertatea omului, indiferent de pret.
Pot sa aleg sa gandesc in 2 feluri. Pot sa aleg sa vad doar razboaie, violenta, saracie durere si moarte. Sa vad Pastele ca o contradictie socanta sau ca un basm de povestit copiilor. Ma va linisti putin dar probabil voi avea parte de niste interventi coplesitoare si atunci speranta va muri. Sau....pot sa aleg sa iau Pastele ca punct de plecare, drept singur fapt de necontestat cu privire la modul in care Dumnezeu ii trateaza pe cei pe care ii iubeste si astfel speranta sa umple si cea mai mica fisura.
Hristos a inviat!

...no end to the beginning...

Incep acest acest blog in mijlocul unui conflict. In caz ca unele idei ti se par exagerate incearca sa treci peste.
Vreau ca de la inceput sa multumesc , totusi, unei persoane care intr-un fel a fost langa mine de-a lungul timpul chiar daca nu ne-am vazut de ani de zile si chiar daca nu am vorbit deloc in acest timp.
In timp ce scriu ma gandesc ce nuanta sa dau acestui blog. Am de ales intre foarte multe variante insa nici una nu mi se pare destul de atragatoare. De fapt, asta e problema. Ce faci cand dupa ani si ani si ani in care te straduiesti sa intelegi lucruri, in care ti se prezinta imagini nenumarate a vietii, in care experimentezi lucruri, in care traiesti clipe ce nu ai cum sa le uiti niciodata , in care descoperi sentimenet ce in trecut iti erau interzise si iti sunt si acum dar pe care tu le iubesti, in care observi ca de fapt albul e negru si negrul e un gri deschis? Ce faci cand tot sistemul tau de principii si credinte si idei si sentimente in care ai crezut, treptat, treptat iti este dat peste cap? Fie prin faptul ca uneori viata te conduce pe un drum pe care tu alegi sa mergi din lipsa de alte solutii mai bune sau, uneori imbratisezi necunoscutul doar dragul de a face ceva nou. Dar ce faci cand ai stiu tot timpul ca anumite lucruri nu le vei face niciodata si dupa o vreme iti dai seama ca ai facut obsolut tot din ce ai sustinut sus si tare ca:NICIODATA eu nu am sa fac asta si asta si....asta si mai mult de atat....eu NICIODATA nu am sa fiu asa.
Si acum...cand ajungi in acest punct....ce e de facut?
Te intorci de unde ai plecat? Nu e o solutie? Trecutul e bun daca inveti din el dar sa stai ancorat in trecut inseamna sa te condamni singur la o viata trista.
Mergi inainte pe drumul pe care esti? Esti constient ca nu duce la nimic bun si solutiile oferite sunt doar temporare in timp ce problema tinde sa devina permanenta.
Traiesti cu speranta si cu zambetul pe buze azi? Nu de alta dar maine cu siguranta va fi mai rau,nu?
Si atunci....ce faci?
Nicio alternativa nu e cea mai buna. Totul displace si totul se termina prost.Nu crezi in oameni pentru ca ai crezut in tine si ti-ai demonstrat de atatea ori ce poate omul.
Care este sfarsitul acestui inceput?
Mi se vor oferi soultii. Unii sa merg sa fac bani, multi bani ca sa ii stric pentru mine . Au fost momente cand nu am avut bani nici sa trec strada si au fost momente cand am avut bani de nu am stiu ce sa fac cu ei si tot nu au ajutat. Altii imi vor oferi alcool sau droguri sau femei sau barbati. Sunt bune! Sunt chiar foarte bune dar te amagesti pentru ca singurul lucru ce il pot face este sa iti goleasca sufletul si sa ajungi un mare om plin de nimic. Altii o sa mi-L ofere pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care L-am cunoscut nu mi-a oferit nimic. Sau poate mi-a oferit mult mai mult decat am vazut. M-a lasat singur sau poate L-am parasit eu. Pot sa gasesc la fel de multe argumente ca a fost tot timpul langa mine sau ca nu a fost deloc. Altii imi vor spune ca de fapt....care e problema mea? Sunt multi altii care nu au nici macar 1% din cat am eu. Dar asta cu ce ma ajuta pe mine?
Ce faci cand nu ai si nu vezi niciun sfarsit pentru inceputul acestor lucruri? Ce faci cand simti ca nu mai poti sa iei o decizie pentru ca toate pe care le-ai luat pana acum te-au adus aici si din moment ce iti pui aceste intrebari.....e clar ca ceva nu a fost tocmai coerent si logic in modul tau de a gandi.
Ce faci cand nu sti ce sa mai faci?