....parinti si copii...

....de ce parintii sunt uneori mai .....parinti decat ar trebui sa fie?
Normal, ne-au dat viata, ne-au oferit un anumit grad de educatie, ne-au sustinut pana intr-un anumit punct. Dar....incepe un moment in viata fiecaruia in care inevitabil vei gusta din lucruri pe care ei i le-au interzis. Vei face lucruri cu care ei, poate nu vor fi niciodata de acord. Vei merge in locuri care nu sunt pe placul lor. Nu vei merge neaparat la facultatea dorita de ei, nu iti vei gasi prietena pe care ei si-o doresc si nu vei avea un drum in viata pe care ei si l-au imaginat de cand erai tu mic.
Din punctul meu de vedere singura mostenire pe care o lasi pe pamant nu va fi averea, casa, pamantul, facultati terminate, prieteni ci copilul tau. ATAT!!!
Insa cea mai mare greseala pe care un parinte o poate face este sa incerce sa isi implineasca toate frustrarile si toate dorintele copilariei lui prin copilul sau.
..............
Mi-am dorit intotdeauna sa invat sa cant la pian. Mi se pare un instrument muzical extraordinar. Nu am reusit din diverse motive dar asta nu inseamna ca pe copilul meu trebuie sa il oblig sa invete la pian doar pentru ca mie mi se pare a fi ceva minunat. Am sa ii arat acest lucru dar e dreptul lui de fiinta creata sa aleaga. Pot sa il ghidez dar niciodata sa impun. O educatie bazata pe forta va avea intotdeauna acelasi deznodamant: dragostea copilului fata de tine, parinte, tata, mama, se va raci. Va pleca cand va avea posibilitatea de acasa si te va vizita mult mai rar decat ti-ai dori tu. Si daca pana atunci ai putut sa conduci acea relatie, din acel moment ai pierdut aproape toate avantajele care le puteai avea ca parinte.
E drept, esti parintele meu, ai toate drepturile asupre mea dar daca mi-ai oferit o educatie buna atunci ajuta-ma atunci cand sunt jos sau cand vezi ca nu sunt pe o cale atat de clara fi in spatele meu sa ma susti dar nu incerca niciodata sa imi interzici. Poate uneori ti se pare sau poate chiar sti ca nu e bine ce fac dar nu poti niciodata sa imi impui ceva.
M-ai nascut, mi-ai oferit o copilarie, o educatie, dragoste si caldura in camin. Pe baza acestor lucruri si a experientei din fiecare zi eu mi-am creat o personalitate si un caracter care se bazeaza pe anumite principii. Poate te surprinde dar nu sunt si ale tale. Sunt ale mele. Un om diferit de tine.
Poate e mai bine sa incepi sa ai incredere in ceea ce m-ai invatat in atatia ani. Poate va da roade sau poate nu dar, oricum eu voi face multe lucruri cu care tu nu esti de acord. Nu stiu daca e normal sau nu dar este realitate. Stiu ca ma iubesti si ca imi doresti binele dar dragostea impusa cu forta nu va fi niciodata mai mare decat un mic 0. Decat sa imi impui si sa imi interzici, ofera-mi libertate si poate ca maine iti voi da dreptate si ma voi intoarce umil la tine pentru ca stiu ca ma iubesti si ma vei primi cu bratele deschise.