....saptamana mare...

E o zi senina, putin racoroasa. Scoti capul putin pe geam si auzi lovituri, sunete, multa zarva. Te dezmeticesti putin . Te gandesti ce se intampla cu lumea. Iti dai seama ca dureaza de cateva zile. Oamenii se pregatesc de sarbatoare. Pentru unii doar a venit primavara si trebuie sa-si aeriseasca putin hainele de primavara. Pentru altii, este saptamana pentru care se pregatesc tot anul.
E Saptamana Mare si e singura saptamana din an in care oamenii incearca sa devina mai buni, mai umili, sa vina in intampinarea nevoilor celor de langa ei.
Am crescut intr-o biserica care a sarit intotdeauna peste evenimentele acestei Saptamani. Poate din motive usor de inteles. Sarbatoream Cina Domnului o data la 3 luni si pentru multi a devenit doar o rutina obositoare in care priveai cum merg din mana in mana paharele de vin nefermentat si bucati de paine nedospita. Majoritatea tineau post de vineri seara de la apusul soarelui pana sambata seara la apus. Copil fiind, asteptam sa ajung acasa pentru ca masa era mai plina ca oricand si, cum eram obisnuiti, cativa musafiri. Citeam din Biblie si incercam insa sa inteleg macar o mica parte din ce a insemnat aceasta Mare Saptamana.
De ce a murit? A inviat? Care au fost rostul tuturor acestor evenimente?
A venit, a trait pe pamant ,si-a inceput lucrarea, a fost sustinut de multimi, a vindecat, a inviat, a mangaiat suflete dar toate acestea pana in ultima saptamana cand a fost batjocorit de intreg sistemul religios(cel mai puternic de la acea vreme) impreuna cu cel mai puternic imperiu. A fost parasit de prieteni si a fost lasat singur la mila unor oameni fara discernamant.
Pana acum se stia doar despre un Dumnezeu care taia capete, rasturna sisteme politice si facea sa dispara natiuni intregi. Incepand cu Saptamana Mare, se vede mult mai clar natura lui Dumnezeu, un Dumnezeu al dragostei.Se intelege mult mai bine scopul divinitatii. Se vede cum toate evenimentele ce au avut loc in mii de ani urmeaza sa isi gaseasca punctul comun intr-o singura persoana.
Dar totul incepe cu cantece de lauda, ramuri de finic, haine aruncate in fata Lui pe drum. Azi ne-am aruncat la picioarele Lui iar peste o saptamana L-am arestat si omorat.
Vad un om, despre care se spune ca este Mesia, ca este Imparatul acestui univers, ca este Creatorul si Tatal meu, il vad calare pe un magar, adorat doar de schiopi, orbi, copii si tarani. Cum vreoadata, acest om ar putea sa imi ofere mie viata si bogatii si putere si.....dragoste si intelegere? Acesta este momentul Sau de glorie? E un biet Om care probabil nu e cu toate acasa dar pare interesant si astfel merg si eu mai departe.
Spre seara ajungem intr-o odaita. Ma retrag putin in spate sa ii vad pe cei mari la lucru. Tot felul de obiceiuri, un ritual de Paste incarcat de simboluri dar de aceasta data parca tensiunea e mai mare ca de obicei. Isus citeste usor din Exod cum i-am cucerit pe egipteni si acum gandul meu se duce la ziua in care vom scapa de romani.
stai! ce faci? E primul meu impuls. Il vad pe Isus cum se scoala de la masa, ia un prosop pe care il infasoara in jurul lui, se apleaca pe genunchi si incepe sa spele picioarele prietenilor Lui. "In haine de rob, Isus S-a aplecat si a spalat praful Ierusalimului de pe picioarele ucenicilor.E un gest ciudat si inexplicabil din partea unui om ce a promis o Imparatie. In acele zile, spalarea picioareleor era considerata ca fiind un gest atat de degradant incat un stapan nu avea voie sa ceara unui sclav evreu sa o faca." (P.Yancey)
"Pana in acel moment, cel mai important lucru pentru cineva era sa ajunga in varf si sa se mentina acolo. Dar aici, acest om care era deja in varf - rabin, invatator, stapan - a coborat brusc jos de tot si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai rasturnand intr-un mod simbolic intreaga ordine sociala"(M. Peck).
Si parca nefiind toate acestea indeajuns il aud pe isus cum spune ca in seara asta.....cineva il va vinde.
E intr-un fel, prea mult. Pana acum am stat doar in spate, eram curios sa vad ce se intampla. M-a impresionat gestul sau de a cobari in genunchi; de a spala mizeria de pe picioarele prietenilor Lui. Atunci mi-am dat seama ca poate El este Mesia dar ....de ce nu scapa de acest tradator si de ce ne vorbeste de moartea Sa? Ce fel de dumnezeu este?
Staiiii!!!! Tu nu poti sa faci asta! Nu poti sa vorbesti tot ce ai vorbit despre iertare, despre iubire, despre mila si umilinta si totusi sa il lasi pe acest om sa te vanda. Nu poti sa imi promiti mie o Imparatie si sa imi spui ca unul dintre ei te va vinde si ca apoi urmeaza sa mori. Nu poti sa ma vindeci si apoi sa pleci de langa mine. Vei muri! Tu chiar nu intelegi?
Ajungem intr-o gradina si pentru putin timp, mirosind un aer plin de miresme, ajung sa ma linistesc. Doar pentru putin timp pentru ca ajung sa inteleg un lucru important despre mine. Ma uit la El si il vad cu lacrimi pe obraz.Nu L-am mai vazut asa niciodata. Se ruga mai intens ca oricand dar nu era nimeni langa El ca sa vegheze impreuna. Era cel mai important ceas.Ma uit la ucenicii Lui si ii vad pe toti dormind si atunci inteleg: pentru om singuratatea este lucrul cel mai greu de indurat.
Nu e bine! El nu e singur. Daca intr-adevar e Dumnezeu de ce nu cheama legiuni de ingeri care sa il apere, care sa il hraneasca, care sa ii instaureze imparatia? Cine este acest Isus? A zis ca orice vom cere cu credinta ni se va da. Acum El este in genunchi, se roaga la tatal si nimeni nu il ajuta. Oare Il asculta cineva? Il vad , dupa ore intregi de suferinta si inteleg atunci ca voia Lui si voia Tatalui au devenit una.
Istovit de aceste intamplari, ma intind pe iarba sa privesc la cer. Adorm! dar dintr-o data un sunet cumplit ma trezeste. imi deschid bine ochii si vad in departare o gloata ce se pierdea in orizont. II intreb pe toti cei pe care ii vad in calea mea ce s-a intamplat si toti imi ofera acelasi raspuns: Isus a fost arestat! Poftim???!!! Dumnezeu arestat!
Ajung in cele din urma la proces. Este plimbat dintr-o parte in alta dar....nu vad niciun avocat. Nu vad niciun martor al apararii. Isus este singur si toata lumea il vrea mort. I se ofera intr-un final o ultima sansa. I se pune o intrebare la care era obligat prin Lege sa raspunda: "Te jur pe Dumnezeul cel viu sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Asa cum o spuneti: DA, SUNT!!!" A fost mult mai mult decat aveau nevoie ca sa il omoare.
Dar....daca el este Hristosul???
Exista o singuta alternativa la blasfemie si la condamnarea la moarte: ce aceea ce spuse Isus sa fie edevarat. Nu se poate. E imposibil! E legat, batut, inconjurat de garzi. Isus nu are nimic din figura pe care eu mi-am inchipuit ca ar trebui sa o aibe. Asta ar fi trebuit sa fie ziua incoronarii ca imparat si nu a rastagnirii ca un pacatos.
"Sleit de puteri, parasit de toti, condamnat si, mai ales, ingrozitor de singur - Isus a considerat ca numai in aceasta stare se poate revela pe Sine si poate accepta pe deplin misiunea Sa."
Iesim din curtea de unde a fost torturat si incepem sa urcam un deal. Ma uit la El si il vad trist, flamand, sleit de toate puterile. Cara o cruce in spate care parea mai grea decat oricare alta. Dar chiar si cand a fost pironit pe cruce, in mijlocul huiduielilor m-a mirat felul in care Dumnezeu prefera sa se limiteze pentru a oferi libertatea oamenilor. Cu fiecare lovitura de bici, cu fiecare pumn care Ii strivea carnea, isus a retrait toate ispitirile noastre. Mii de ingeri asteptau un simplu gest si suferinta s-ar fi incheiat.
Ma uit la El si ii vad fata ponosita si-L aud strigand: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?"
"Retragerea lui Dumnezeu ii doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai aproape de El. Iata de ce Dumnezeu Insusi, devenit om, sufera incomparabil mai mult cand este parasit de Dumnezeu."(C.S.Lewis)
Nu e chiar atat de important daca sunt repezit de un ospatar sau de vecinul care locuieste la cateva case de mine. Dar cand prietenul meu cel mai bun, sau prietena mea refuza pe neasteptate sa imi vorbeasca, este dureros. Nu stiu ce a facut Dumnezeu atunci dar stiu ca :"pe cel ce n-a facut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi." " S-a ispravit!"
A murit! A fost invins! Ce e si cu acest Isus? Mi-a promis atatea. L-am urmarit peste tot. Am ascultat fiecare vorba a Lui si El.....El moare!!! Binele a fost invins de rau. E tot ce pot sa vad..... ???
Un preot batran care a petrecut multi ani pe campuri de lupta scrie:" Exista multe cai prin care poti lupta cu raul si prin care el poate fi invins. Toate aceste cai sunt fete ale adevarului potrivit caruia cea mai sigura calea de a invinge raul este de a-l inabusi intr-o fiinta umana vie, gata sa se sacrifice. Cand raul este absorbit de o asemenea fiinta, ca sangele intr-un burete, el isi pierde puterea si nu mai poate face nimic."
Indepartarea raului....pe orice cale....nu se poate face decat prin dragoste umana. Se cere un sacrificiu deliberat.
Crucea il redefineste pe Dumnezeu ca pe Acela care a renuntat la a-si exercita puterea, alegand in schimb sa iubeasca.
Indiferent cat este de bine intentionata, puterea produce suferinta. Dragostea, fiind vulnerabila, absoarbe suferinta. In punctul de convergenta al celor doua, pe un deal numit Calvar, Dumnezeu a renuntat la una, in favoarea celeilalte.
Vestea buna insa se urca si in inima mea. Isus a inviat! Ce ai spus? De unde stii? Pai mi-au zis ucenicii? A fost la ei. Pana si Toma a ales sa creada ca El este.
Si atunci......de ce toate aceste lucruri?
Mai mult decat atat.....eu cred? De ce cred? Pun in balanta argumentele si stiu ca unii ar alege sa creada si altii nu. Dar eu ce fac? Stiu doar ca desi elementele Invierii ne pot duce la credinta, nici unul nu ne-o impune. Credinta presupune posibilitatea de a o respinge. Altfel nu ar mai fi credinta.
CRED! Poate pentru ca imi doresc ca aceasta poveste de Paste sa fie adevarata. Poate cred pentru ca oricat de mult m-as stradui nu am sa fu niciodata fericit decat langa El. Cred pentru ca mi-a oferit libertatea sa o fac. Cred pentru ca prefer o domnie a dragostei decat o domnie a mortii. Cred pentru ca Mi-a promis ca, intr-o buna zi, imi voi revedea prietenii, tatal, bunicii.
Cei prezenti la rastignirea lui Isus L-au provocat sa-si dovedeasca identitatea, prin a cobori de pe cruce, dar nimeni nu se gandea la ceea ce avea sa se intample: ca El va muri si va invia. Dar dupa ce s-a incheiat acest proces, cei ce L-au cunoscut au inteles. Maniera de abordare s-a potrivit perfect cu tiparul si caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales intotdeauna calea cea mai lenta si cea mai anevoioasa, respectand libertatea omului, indiferent de pret.
Pot sa aleg sa gandesc in 2 feluri. Pot sa aleg sa vad doar razboaie, violenta, saracie durere si moarte. Sa vad Pastele ca o contradictie socanta sau ca un basm de povestit copiilor. Ma va linisti putin dar probabil voi avea parte de niste interventi coplesitoare si atunci speranta va muri. Sau....pot sa aleg sa iau Pastele ca punct de plecare, drept singur fapt de necontestat cu privire la modul in care Dumnezeu ii trateaza pe cei pe care ii iubeste si astfel speranta sa umple si cea mai mica fisura.
Hristos a inviat!